Pod trainic filantropic peste apele învolburate ale inundațiilor

În Sfânta noastră Biserică, Preafericitul Părinte Daniel urcă treapta a șaptesprezecea, prin slujire patriarhală neîntreruptă, prin veghe neadormită și prin implicare atât în responsabilitatea asumată total, potrivit chemării „Arhiereului cel veșnic” către apostolul neînfricat de valurile trecătoare de la cârma corabiei mântuirii, cât și în coresponsabilitatea temeluitoare a comuniunii interumane din Izvorul cel tainic revărsat prin iubirea Preasfintei Treimi în lume.

Orice proiect, inițiativă ori lucrare concretă în viața Preafericirii Sale este o raportare lucidă, clară și mântuitoare la „comorile Ortodoxiei”, adâncită în vistieria inimii rugătoare și maturizată în „covata” slujirii, din care nu lipsesc sfinții lui Dumnezeu, rânduielile statornicite pe temeiul revelației Sfintei Scripturi dezvoltate în vie­țuirea comunitară, fraternă și agapică. Astfel, toate se regăsesc în slujirea liturgică prin care dobândim unirea „în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 17). Culmile teologiei ascetice, filo­calice și realitățile cultural-misionare abundă în gândirea, în scrisul și în îndemnurile Preafericirii Sale, cu scopul luminării minții din „candela” inimii, spre a așeza totul în „candelabrul” spiritual al Catedralei Mântuirii Nea­mului, gândită a fi încăpătoare a jertfelor pentru unitatea, demnitatea și solidaritatea româ­nilor de acasă și din toată lumea.

Dreapta credință, cultura profund înrădăcinată în viața echilibrată, cler și popor, prin solidaritate la bine și la greu sunt reperele vitale primite din Biserica, „trupul lui Hristos”, a poporului român! Toate aceste realități sunt evidențiate armonios în viețuirea tinerilor celor trei vârste din corabia mântuirii, zguduită și de valurile timpului nostru, uneori mai furtunoase în noi înșine decât în adâncul mărilor, cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

De pe „pânzele” oarecum zbicite ale corabiei mântuirii din Eparhia Dunării de Jos, fiind confruntați mii și mii de creștini de recentele inundații, constatăm prezența tinerilor „corăbieri”, preoții, monahii și minunații voluntari, pentru a-i mângâia, ajuta și încuraja pe toți frații și surorile de sub ape.

Cu toții am primit, în clipele dezastrelor provocate de revărsarea apelor, suflul duhului din inima Păstorului bun și încercat, milostiv și încurajator, Preafericirea Voastră!

Am simțit concret, mai înaintea venirii ajutoarelor materiale, rugăciunea și mâna părintească întinsă, urmată de fapta concretă a milosteniei care, la îndemnul Preafericirii Voastre, a unit iubirea milostivă îndreptată spre cei încercați în toată Patriarhia.

Apelul părintesc al Preafericirii Voastre a fost urmat de către ierarhi, cler și credincioși și, astfel, pe un „pod” de iubire am trecut mai ușor, prin fapte milostive și brațe fraterne împreună cu cei fără de adăpost, întristați și singuri. Toate darurile primite nu sunt doar realități vizibile, îndeosebi prin intermediul Radio Trinitas, Trinitas TV și „Ziarul Lumina”, ci sunt trăiri reale în sufletele, în gândurile și în viața creștinească, regăsită mai întâi în casa Domnului, în căsuțele aproapelui, unde locuiesc temporar sinistrații și în iubirea milostivă, vindecătoare de atâta și atâta sufe­rință.

Cu „pânzele corabiei” sus, prin „podul” filantropiei, vâslim pe ape liniștite, echilibrat, deasupra dezastrelor vindecate și prin fapte creștinești, umane. Binevoiți a primi, Preafericirea Voastră, la ziua aniversară a întronizării, recunoștința filială a sinistraților, a slujitorilor și a voluntarilor devotați de la Dunărea de Jos. Întru mulţi ani!