Volum comemorativ ce poartă semnătura Patriarhului României

Tradiţia necrologului reprezintă un capitol aparte din istoria Bisericii creştine. Credinţa în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne întăreşte să privim moartea drept „naştere din nou” în iubirea, lumina şi pacea Preasfintei Treimi. Este şi motivul pentru care cuvintele de laudă la moartea sfinţilor acoperă tomuri întregi din literatura patristică. Fidelă acestei bune tradiţii, Editura BASILICA a Patriarhiei Române a publicat de curând o altfel de sinteză a anului 2021, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul - valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”.

Volumul Comemorarea celor adormiţi în Domnul: Act de credinţă şi de comuniune între generaţii poartă semnătura Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi prezintă, pe parcursul a 1.200 de pagini, cuvinte de învăţătură, de pomenire a unor persoane care au trecut la Domnul în perioada 2007-2021 sau de fericită amintire a unor personalităţi la anumite soroace.

„Rostul rugăciunilor pentru cei adormiţi în Domnul”

Cartea se deschide cu un studiu teologic al Patriarhului României ce tratează „Rostul rugăciunilor pentru cei adormiţi în Domnul”. Pornind de la articolul din Simbolul credinţei care ne îndeamnă să mărturisim: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”, Preafericitul Părinte Daniel arată că pomenirea morţilor este „un act de credinţă”, „un act de iubire pentru ei” şi „un act de speranţă”: „Când ne rugăm pentru cei adormiţi arătăm că îi iubim şi după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră! Ei cunosc momentele când îi pomenim şi simt când împărţim milostenii pentru ei. Iubirea din rugăciunea pentru cei adormiţi este mai tare decât moartea şi ea se arată atât prin cinstirea osemintelor lor, cât şi prin modul în care îngrijim mormintele lor. [...] Lumânările pe care le aprindem pe morminte sunt lumânările credinţei şi ale nădejdii creştine că sufletul omului este nemuritor, iar trupul său va învia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Unită cu rugăciunea, lumânarea aprinsă pe mormânt este o floare sau o lumină a iubirii noastre pentru cei adormiţi, a credinţei şi speranţei noastre că toţi vom învia şi ne vom reîntâlni faţă către faţă în iubirea nemărginită şi dătătoare de bucurie a lui Dumnezeu. În simbolismul lor, lumânările ce se aprind pentru cei adormiţi în Domnul semnifică viaţa omului care, trăind pe pământ, a răspândit multă lumină în jurul său” (pp. 5-9).

Ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe

Primul dintre cele opt capitole este dedicat ierarhilor adormiţi în Domnul şi începe în mod firesc prin cuvântul „Părintele Patriarh Teoctist, vrednic arhipăstor dăruit lui Hristos şi Bisericii Sale”, rostit în Catedrala Patriarhală din Bucureşti în 3 august 2007, la slujba de înmormântare a celui de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Se regăsesc în acest pomelnic de suflet al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o mulţime de ierarhi români şi străini pe care i-am câştigat drept rugători în Biserica triumfătoare după o viaţă de osteneli pe pământ.

Editorii au ales pentru acest volum soluţia prezentării medalioanelor în ordinea cronologică a trecerii la cele veşnice. Între numele de arhierei comemorate regăsim întâistătători de Biserici Ortodoxe surori: Arhiepiscopul Hristodoulos al Atenei şi al Întregii Elade (†2008); Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii (†2008); Patriarhul Pavle al Serbiei (†2009); Mitropolitul Ioan de Nicaea, fost Arhiepiscop al Kareliei şi a toată Finlanda (†2010); Patriarhul Maxim al Bulgariei (†2012); Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei şi al Întregului Orient (†2012); Patriarhul Irineu al Serbiei (†2020). Tot între întâistătători, dar ai Bisericilor Vechi Orientale, îi regăsim pe Patriarhul Shenouda III, Întâistătătorul Bisericii Copte (†2012); Abune Paulos, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Etiopiene (†2012); Patriarhul Moran Mar Igna­tius Zakka I al Antiohiei şi al Întregului Răsărit (†2014); Khanania Dinkha IV, Patriarhul Catolicos al Bisericii Asiriene de Răsărit (†2015). Mitropolitul Ilarion al Durostorumului (†2009); Mihail Staikos, Mitropolitul ortodox grec al Austriei şi Exarh al Ungariei şi Europei Centrale (†2011); Mitropolitul Damaskinos Papandreou de Adrianopolis, fost Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice în Elveţia (†2011); Mitropolitul Kiril de Varna şi Veliko-Preslav (†2013) şi Arhiepiscopul Amfilohie de Cetinje, Mitropolit de Muntenegru şi Litoral, Exarh al Sfântului Tron de Peć (†2020), sunt ierarhii străini pentru care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat necrologuri.

Între anii 2008 şi 2020, 11 ierarhi români s-au mutat la cereştile lăcaşuri: Episcopul Ioan Mihălţan al Oradiei, Sălajului şi Bihorului (†2008); Episcopul Damaschin Coravu al Sloboziei şi Călăraşilor (†2009); Episcopul Ioachim Mareş al Huşilor (†2009); Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (†2011); Arhiepiscopul Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei (†2013); ierarhul Adrian Hriţcu, fost chiriarh al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Orientală (†2013); Arhiepiscopul Gherasim Cristea al Râmnicului (†2014); Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului (†2014); Arhiepiscopul Eftimie Luca al Romanului şi Bacăului (†2014); Arhiepiscopul Justinian Chira al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului (†2016); Arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor (†2020).

Importanţa acestor medalioane de arhierei este una de natură istorică şi constă nu doar în informaţiile biografice pe care Patriarhul României le prezintă, ci mai ales prin prisma epocii pe care au marcat-o în Biserica Ortodoxă Română sau a legăturilor pe care ierarhii străini le-au avut cu ţara noastră în vremuri de mult trecute sau relativ recente.

Pe lângă acestea, în volum se mai regăsesc cuvinte de solidaritate şi încurajare adresate de Preafericirea Sa în urma unor evenimente tragice petrecute în întreaga lume.

Clerici, monahi şi mireni

101 chipuri de clerici întregesc capitolul al II-lea, de „Preoţi şi diaconi adormiţi în Domnul”. Cu părintele arhimandrit Ioanichie Bălan († 24 noiembrie 2007) se deschide şiragul a 42 de „Monahi şi monahii adormiţi în Domnul” (cap. al III-lea).

În timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, învăţământul teologic a fost văduvit de câteva nume mari ale căror necrologuri fac obiectul celui de-al IV-lea capitol („Profesori de teologie adormiţi în Domnul”): arhid. Ioan Ivan, pr. Dumitru Popescu, pr. Ştefan Sandu, pr. Constantin Drăguşin, pr. Dumitru Radu, arhid. Sebastian Barbu-Bucur, arhid. Constantin Voicu, pr. Alexandru Stan, pr. Adrian Gabor, pr. Nicolae Necula, pr. Mihai Plătică, pr. Nicolae Achimescu, pr. Mircea Basarab, pr. Boris Bobrinskoy, acad. Emilian Popescu, pr. Constantin Muha şi pr. Marin Velea.

În continuare regăsim nume importante ale unor teologi şi clerici creştini (cap. V - „Prieteni ai Bisericii adormiţi în Domnul”), urmate de o pleiadă de „Oameni de cultură, oameni politici şi militari adormiţi în Domnul” (cap. VI) şi numeroşi „Credincioşi mireni adormiţi în Domnul” (cap. VII).

Volumul se încheie cu 11 „Cuvinte de pomenire” (cap. VIII), transmise de Patriarhul României la slujbe de parastas săvârşite la anumite soroace pentru ierarhi şi mireni.

La apariţia în condiţii grafice de excepţie a acestui tom a contribuit un colectiv de redacţie de excepţie: arhim. Paisie Teodorescu, vicar pa­triarhal; pr. Mihai Hau şi pr. Ion Dragomir, consilieri patriarhali, şi pr. Sorin-Vasile Tancău, redactor coordonator. Scrierile cu valoare de document au fost ordonate cronologic, conform categoriilor fiecărui capitol în parte şi ilustrate inspirat cu imagini de arhivă, majoritatea din fondul fotografic al „Ziarului Lumina”.

În urma fiecărui nume din această carte rămâne o familie sau o comunitate care a simţit ajutorul cuvintelor ce servesc drept balsam de mângâiere, adresate în momente de vremelnică despărţire, cu dragoste părintească, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.