Accentul pus pe interiorizare în experiența înfrânării poate deforma înțelegerea asupra asceticii și misticii creștine. Într-un text recent publicat în cotidianul Ziarul Lumina (ediția din 20 februarie
15 Mar, 2026
x
Accentul pus pe interiorizare în experiența înfrânării poate deforma înțelegerea asupra asceticii și misticii creștine. Într-un text recent publicat în cotidianul Ziarul Lumina (ediția din 20 februarie
„Taina suferinței o înțelegem de-abia mai târziu, la început o primim ca pe o condiție a creșterii noastre în Dumnezeu”, spune Sfântul Cuvios Sofronie Saharov (1896-1993) cu privire la nevoința
Perioada Postului Mare, cunoscută în popor și sub denumirea de Păresimi, este cu totul specială pentru fiecare creștin. Este vremea din an în care ne golim de egoismul personal și așezăm în centrul vieții noastre duhovnicești smerenia unită cu rugăciunea stăruitoare. Pentru a primi cum se cuvine aceste șapte săptămâni de nevoință, se cuvine să ne pregătim sufletește și trupește, astfel încât să putem încununa urcușul prin bucuria marelui praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sprijin și călăuzire ne sunt sfinții lui Dumnezeu, care, deși au fost oameni simpli, au devenit pentru noi toți modele vii de trăire creștină. Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, de-a lungul anilor petrecuți în această mănăstire, au îndrumat cu multă dragoste obștea monahală, dar și pe miile de credincioși care le-au trecut pragul în căutare de sfat și întărire duhovnicească. Despre această perioadă binecuvântată, trăită pentru prima dată sub ocrotirea cinstitelor lor moaşte în biserica Mănăstirii Sihăstria, am stat de vorbă cu părintele stareţ Arsenie Popa.
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 430-432 „În primăvara anului 1817 Cuviosul Calinic (de la Cernica) împreună cu Ignatie duhovnicul și cu
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 610-611 „(...) După o lună, cumpărând hârtia și cerneala, Părintele Teodul și-a luat toiagul și
Postul este o nevoință duhovnicească prin care creștinul, prin pocăință și rugăciune, își curățește sufletul și își înfrânează pornirile trupești cu scopul de a se pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu, abținerea de la alimentele de origine animală fiind doar expresia exterioară a acestei lucrări lăuntrice.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, la începutul acestei săptămâni, am intrat în timpul binecuvântat al Postului Mare, când suntem chemaţi să trăim starea edenică a primilor oameni din Rai, care mâncau din „tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere” (Facerea 2, 9). Aici, omul a primit şi prima poruncă de la Dumnezeu, şi anume cea a postului, adică să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, pentru că, în ziua în care va mânca din el, va muri (Facerea 2, 17). Primul om, Adam, călcând porunca postului, a pierdut Raiul şi a murit, iar noi ţinând postul avem nădejdea că prin credinţă şi fapte bune vom câştiga Raiul, deschis prin Jertfa şi Învierea lui Hristos, pentru care ne pregătim în timpul Postului Mare.
Astăzi este prima zi din Postul Mare sau Postul Sfintelor Paști, în care se citește o parte din Canonul Sfântului Andrei Criteanul. I. Postul a fost instituit în Rai ca exercițiu de înfrânare și ca libertate a omului de-a alege între Creatorul Dăruitor și pomul interzis de El
Începând de astăzi și până la Paști, noi, creștinii ortodocși, trecem printr-o schimbare a obiceiurilor alimentare și chiar printr-o modificare a ritmului vieții, având în vedere că Biserica se
Am intrat în Postul Mare. Este cea mai lungă perioadă de post din creștinism, 7 săptămâni, pregătind credincioșii pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Durata face trimitere la cele 40 de zile de post ale
Duminica dinaintea începutului Sfântului și Marelui Post al Paștilor se deschide înaintea sufletului ca o poartă a înnoirii, o chemare lină și stăruitoare către schimbare și luminare lăuntrică. Această
Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, Întrebarea 77, în Filocalia (2009), vol. 11, pp. 100-101 „Fiindcă îmi spune gândul că nu mă pot mântui, roagă-te pentru mine, milostive Părinte, și
Cuvintele Sfântului Proroc Isaia despre postul care-i place lui Dumnezeu reprezintă, la fel ca acum două milenii şi jumătate, un semnal de alarmă pentru omul care alege să se mintă pe el însuşi şi pe alţii
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 22 februarie 2026, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Matei 6, 14-21, ne arată în esență că „postul este ofrandă sau dăruire de sine a omului adusă lui Dumnezeu spre sfințire”.
Într-o conferință, Mitropolitul Antonie de Suroj spunea că nimeni nu trece un munte urmând pe cineva care are cunoștințe teoretice despre muntele respectiv, ci pe cel care mărturisește că l-a urcat, care
Prima parte a Triodului, o pregătire pentru postul înțeles ca un parcurs mistagogic în taina morții făcătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos, abundă în sugestii legate de tensiunea postirii (și a lucrării virtuților) ca experiență lăuntrică și exteriorizarea acesteia (cf. Matei 6, 16-18). Smerenia, pocăința și mila sunt opozabile lăudăroșeniei fariseului cu privire la performanțele sale morale și rituale, ascultării interesate și arogante a fiului mare și insensibilității și indiferenței rapace a celor care trăiesc pentru dobândirea comorilor din această lume, unde strălucirea este pe cât de orbitoare (în interior și în afară), pe atât de irevocabil supusă deteriorării treptate și distrugerii progresive.
Postul Nașterii Domnului este pentru fiecare dintre noi o perioadă de pregătire sufletească și de reflecție. Este un timp în care ne oprim din goana zilnică și ne întoarcem spre adevăratele valori ale vieții: iubirea, smerenia, apropierea de Dumnezeu. Prin post și rugăciune, sufletul nostru se curățește, iar inima devine locul în care Hristos poate să Se nască. Despre pregătirea duhovnicească în această perioadă a Postului Nașterii Domnului am vorbit cu Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului.
În perioada Postului Nașterii Domnului suntem invitați să ne reconfigurăm viața interioară printr-un control mai atent al gândurilor, o disciplinare constantă a afectivității și o deschidere responsabilă fa
Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, Cuvântul 9, în Filocalia (2001), vol. 5, pp. 208-209 „Smerenia este ușa nepătimirii, zice Scărarul. Iar materia acesteia este blândețea, după marele
Anul acesta, Postul Crăciunului începe vineri, 14 noiembrie 2025, când îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Filip, care a vestit Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos pe teritoriul ţării noastre. Acest lucru se
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a V-a, Cap. 23-26, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 177-179 „Din dorința de a cunoaște învățăturile bătrânilor,
