Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, reunit în şedinţă la finele săptămânii trecute, a anunţat sâmbătă, 18 octombrie, trecerea în rândul sfinţilor a doi cuvioşi români vieţuitori ai Schitului
19 Oct, 2025
x
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, reunit în şedinţă la finele săptămânii trecute, a anunţat sâmbătă, 18 octombrie, trecerea în rândul sfinţilor a doi cuvioşi români vieţuitori ai Schitului
Când am fost întâia dată la Muntele Athos, după 1990, ne aflam într-o tabără de vară în Grecia, sub egida Mitropoliei de Nea Krini și Kalamaria, care găsise o modalitate de a ne găzdui în apropierea
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, se află într-un pelerinaj în Sfântul Munte Athos. Astăzi, 28 august, ierarhul a sărbătorit praznicul Adormirii Maicii Domnului, conform calendarului athonit, alături de monahii de la Chilia românească „Sfântul Ipatie” și de la Schitul românesc Prodromu și numeroșii închinători veniți din țară.
În vremea zidirii Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos, primul stareţ, Nifon, se gândea în ce chip ar putea dobândi o sfântă icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Pentru aceasta, în anul 18
Muntele Athos, Muntele Sfânt, s-a numit din timpuri aurorale „Grădina Maicii Domnului”. Există mărturii că o furtună a abătut-o pe Fecioara Maria, în vreme ce se îndrepta împreună cu Ioan Evanghelistul spre Cipru, către miazănoapte, tocmai pe țărmurile peninsulei Halkidiki, acolo unde sub ochi i-a căzut ca o mângâiere, după biruirea stihinicei furtuni, piramidala siluetă a Athosului, cu vârful său de ivoriu ieșind dintr-o hlamidă de smarald. Priveliștea acestei catedrale a pietrei și a vegetalului luxuriant, policrom, întruchipare edenică, a încântat privirile Născătoarei de Dumnezeu. Senzația era de urcuș dintr-o grădină pământeană în cea cerească. În amintirea acelei vederi a sublimității, creștinii au botezat cu sintagma „Grădina Maicii Domnului” legendarul munte, care mai înainte fusese sălaș al unei figuri mitice a Antichității, Athos, de la care se trage cel dintâi toponimic. Al doilea, cuprinzând în alcătuirea sa numele Sfintei Maria, l-a generat pe al treilea, cel de Munte Sacru. O grădină a Raiului din Împărăția Bizanțului nu putea să rămână pustie. Cei mai rugători dintre monahii bizantini s-au simțit chemați în acest loc sfințit, de unde rugăciunea lor se putea auzi până în Raiul ceresc. Slăveau acești asceți pe Dumnezeu, dar alăturau întotdeauna slăvirea Maicii Domnului, pe al Cărei tărâm erau fericiți să se afle. Cântau lăudând-o pe Mama Mântuitorului că le arătase calea într-aici, în ținuturile neprihănirii. Răsuna muntele de glasurile lor, dar pustnicii aceștia voiau și să o aibă în fața lor pe Maica Maicilor. Cei dintre ei, hărăziți întru desen și culoare, au luat pensula și au purces la zugrăvirea Neasemănatului Chip. Muntele devenea sanctuar al slăvirii Fecioarei prin melos psalmic și plăsmuire a frumuseții picturale, cu dorirea de a fi aidoma modelului cel sfânt. Meșterii, călugări, ori doar zugravi din lume, se întreceau în a o înfățișa în măreția Ei nepereche. S-au izvodit icoane în acele vremi ale ascezei, dar cinstirea iconică a Maicii Domnului a înflorit odată cu ctitorirea mănăstirilor și a schiturilor, cele care împodobesc ca niște coliere Muntele de la temelie până-n vârful-catarg al corabiei pământene plutind pe apele celeste. Fiecare așezământ monahal voia să fie luminat de figura serafică a Mariei. Primite în dar sau create de zugravii-monahi ai locului, icoanele, câteva existând în fiecare sihăstrie, 7 la Vatopedu de pildă, reprezintă prezența permanentă pe pământ a Maicii Domnului, spre bucuria creștinilor care îngenunchează dinaintea lor și se roagă evlavios, cerându-i ajutorul în momente de cumpănă. Podoabe ale lăcașelor, capodopere ale artei, icoanele Maicii Domnului din Athos atrag magnetic și revarsă către cei care se prosternează închinător nevăzuta, dar perceptibila stare de cuminecare. Are loc, în astfel de momente de smerenie atotcuprinzătoare, întâlnirea în duh cu Cea care-i poate călăuzi spre Dumnezeu, deschizându-le porțile Grădinilor cerești.
Câțiva dintre membrii Rugului Aprins au reușit să-și îndeplinească visul unui pelerinaj în Sfântul Munte. Cel mai cunoscut dintre aceștia, după Sandu Tudor, viitorul Părinte Daniil, este Părintele Petroniu
Punct de reper astral pentru întreaga-i viață, pelerinajul scriitorului și jurnalistului Sandu Tudor la Sfântul Munte Athos i-a rămas permanent la inimă. Nu o dată a revenit, fie în scris, fie prin povestiri adr
Amintirea celor care nu mai sunt, ascunși în Lumina Celui Nepătruns, devine din comemorare și pomenire luminos sentiment, pe care trăindu-l, suntem părtași negrăitei bucurii experiate în duhul
La Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos a fost săvârșită joi, 27 aprilie, rânduiala specială a deshumării osemintelor unuia dintre cei mai cunoscuți și apreciați nevoitori români din Gradina
Părintele Iulian Prodromitul, după numele de mirean Ioan Lazăr, s‑a născut la data de 8 ianuarie 1926, în localitatea Vorona, județul Botoșani, din părinții Ilie și Elisabeta, oameni simpli și credincioși.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 28 august 2022, în mijlocul obștii monahale de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, unde a săvârși
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos a fost sărbătorită în noaptea de duminică spre luni, 24-25 iulie, potrivit calendarului athonit, la Schitul românesc „Sfântul
Dintre așezămintele monahale românești din Muntele Athos, cel mai mare și mai cunoscut este Schitul Prodromu, închinat Sfântului Înaintemergător Ioan Botezătorul, aflat în zona
A fost îngăduința Părintelui Ceresc faptul că, secole de-a rândul, peste istoria neamului românesc s-a așternut o ceață până când tot El a ridicat din mijlocul acestui popor oameni
Un cântăreț cu o voce îngerească şi o cântare umilincioasă prin care a străpuns inimile multora a fost schimonahul Nectarie, un smerit pustnic din apropierea Schitului Românesc Prodromu. Acesta, deși la
Am aflat cu multă durere de trecerea din viaţa pământească, în dimineaţa zilei de vineri, 29 octombrie 2021, a monahului Gherasim Mariş, vieţuitor al Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, după
Din vremuri îndepărtate și până în ziua de astăzi, evlavia și atenția românilor asupra Locurilor Sfinte nu au slăbit, nici nu s-au împuținat. Amprenta ctitoriilor din țara străbătută de Carpați a
În contextul declarării anului 2021 ca „An omagial al pastorației românilor din afara României”, în Patriarhia Română, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, cu binecuvântarea și în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a desfășurat o vizită pastorală la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos, unul dintre cele mai cunoscute așezăminte monahale românești din diasporă și un important loc de popas duhovnicesc pentru mulți dintre pelerinii români.
Și văzând eu această minune, n-am mai adăugat nimic cu condeiul meu, ci numai am așternut lustrul ce se cuvenea, deși cu greșeală am făcut eu aceasta, a așterne lustrul peste o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei sfinte icoane - Prodromița
Viaţa noastră este o luptă împotriva păcatelor şi a patimilor. Athosul, munte al rugăciunii neîncetate, al isihiei, al ascultării până la renunţare, al dăruirii şi al pregustării luminii Învierii, este locuit de călugări care luptă continuu pentru învierea sufletului. Iar cel mai puternic stimulent al acestei lupte este tocmai Învierea Domnului.
Athosul este un tărâm vegheat de Maica Domnului, ocrotitoare a chinoviilor athonite, adevărate flori ce dăruiesc pelerinilor pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Vârful Atonului atinge maiestuos &i
