Sinaxar

Sinaxar

Acest Cuvios Părinte a trăit pe vremea împăraţilor româno-bulgari ai veacului al 13-lea. Era din satul Basarabi şi a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă, a călcat fără se vrea puii de pasăre dintr-un cuib. Pentru că se simţea vinovat de fapta sa, nu a mai purtat încălţăminte timp de trei ani. Apoi, s-a făcut călugăr, petrecând mulţi ani în nevoinţe într-o peşteră de lângă râul Lom. A murit în acea peşteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peşterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt. Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare şi a deschis intrarea mormântului, sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă. De multe ori în acel loc se vedea o flacără sau o lumină mare, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară. Însă, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaşte din acel loc. Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost aşezate la început în biserica satului, apoi într-o biserică ridicată de domnitorul Ţării Româneşti. Între anii 1769 şi 1774, războiul dintre ruşi şi turci a cuprins şi satul Basarabi.

Sinaxar

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (†303) a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (293-311) şi era fiul dregătorului cetăţii Tesalonic. Părinţii săi l-au botezat pe ascuns de

Sinaxar

Aceşti doi mucenici au trăit pe vremea împăratului Constanţiu (337-361), pe când acest împărat căzuse în rătăcirea lui Arie, deşi Arie fusese osândit la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea din anul

Sinaxar

Sfântul Areta (†523) a fost un mare dregător creştin al cetăţii Negran din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol domnea împăratul Iustin cel Bătrân (518-527), iar peste ţara Etiopiei era rege Elezbaan.

Sinaxar

Acest Sfânt Iacov (†62), numit „fratele Domnului” (Galateni 1, 19), a fost primul Episcop al Ieru­sa­limului, rânduit a păstori pe cre­dincioşii Sfintei Cetăţi chiar de Sfinţii Apostoli. El nu face parte din cei 12 Apostoli, ci era frate cu Sfântul Iuda, scriitorul epistolei din Noul Testament.

Sinaxar

Sfântul Averchie a fost episcop în cetatea Ierapole din Frigia şi a trăit pe vremea împăratului Marc Aureliu (161-180), când creştinii erau puţini la număr, în comparaţie cu închinătorii la idoli. În

Sinaxar

Sfinţii Cuvioşi Visarion şi Sofronie au propovăduit cuvântul Evangheliei în Transilvania veacului al XVIII-lea. Pentru aceasta, ei au fost prinşi de autorităţile austro-ungare şi închişi în diferite locuri,

Sinaxar

Sfântul Artemie era duce şi dregător împărătesc în Alexandria pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), fiind voievod viteaz în războaie şi întărit în credinţa în Hristos. În timpul do

Sinaxar

Prorocul Ioil din Vechiul Testament era fiul lui Petuel din seminţia lui Ruben şi a trăit cu 800 de ani înainte de Întruparea Mântuitorului. Numele lui înseamnă „dragostea lui Dumnezeu” şi el a prorocit

Sinaxar

Sfântul Luca, marele Apostol şi Evanghelist, era grec de neam şi s-a născut în Antiohia Siriei. De tânăr deprinsese medicina şi pictura. El s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane.

Sinaxar

Sfântul Proroc Oseea a trăit cu opt secole înainte de Mântuitorul Iisus Hristos, pe vremea când evreii din ţinutul Samariei au fost luaţi în robie de asirieni (721 î.Hr.). A fost un bărbat de mare credinţă î

Sinaxar

Sfântul Longhin a trăit pe vremea împăratului Tiberiu (14-37), era din părţile Capadociei şi slujea ca ostaş pe vremea când în Palestina cârmuia Ponţiu Pilat. A luat parte la Sfintele Pătimiri ale

Sinaxar

Sfântul Mucenic Lucian era din oraşul Samosata, Siria şi s-a născut din părinţi dreptcredincioşi. Părinţii săi au murit pe când el era încă tânăr, motiv pentru care şi-a împărţit toată averea

Sinaxar

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a secolului al 11-lea. A fost crescută de părinţi în frică de Dumnezeu şi în de

Sinaxar

Sfântul Mucenic Carp, Episcopul din Tiatira (Asia Mică) şi Sfântul Mucenic Papil, diaconul său, au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei împăratului Deciu (249- 251), din porunca lui

Sinaxar

Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (286-305) şi fiind pârâţi de unii păgâni că sunt creştini, au fost prinşi pe când se aflau în cetatea Pompeiopole şi du

Sinaxar

Sfântul Apostol Filip diaconul s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice prorociţe. A fost ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli şi

Sinaxar

Sfinţii Mucenici Evlampie şi sora sa, Evlampia, au trăit pe vremea lui Maximian (286-305), pe când în Nicomidia era dregător Maxim. Din cauza prigoanei, împreună cu mai mulţi creştini se ascundeau în munţi şi prin pustietăţi. Evlampie, fiind trimis oarecând să cumpere pâine din oraş, a fost prins de închinătorii la idoli şi dus în faţa judecătorului. Acolo, el a mărturisit cu mult curaj că este creştin, refuzând să aducă jertfe lui Marte.

Sinaxar

Sfântul Iacob al lui Alfeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Era frate cu Matei vameşul şi evanghelistul. El nu trebuie confundat cu Iacov „fratele Domnului”, Episcopul Ierusalimului şi autorul Epistolei din Noul Testament.

Sinaxar

Sfânta Pelaghia a trăit în vremea Sinodului al 4-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451, era comediantă a teatrului din Antiohia şi înainte de a cunoaşte credinţa creştină ducea o viaţă de plăcere şi

Sinaxar

Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah au trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305), erau romani de neam şi dregători de frunte în armata împărăţiei. Ei se bucurau de mare cinste în faţa împăratului pe

Sinaxar

Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul, era din Galileea şi a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Înainte de a fi ucenic al Domnului, fusese pescar. Evanghelia după Sfântul

Sinaxar

Sfânta Haritina a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi a comitelui Dometie. Rămasă orfană de tânără, a fost luată ca slujnică în casă de un om bun şi milostiv pe care-l chema Claudiu. Acela a

Sinaxar

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s‑a născut în 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni, din județul Brașov, fiind cel mai mic dintre fiii binecredincioșilor creștini Ieremia și Reveca. De mic, tânărul Dumitru iubea slujbele Bisericii și citirea Sfintei Scripturi. A învățat la școala primară din satul natal și, cu mari eforturi, a urmat cursurile Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov. A studiat, apoi, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care mai târziu l‑a trimis la Atena pentru a‑și însuși limba greacă și a‑și desăvârși pregătirea teologică. În anul 1929, a devenit dascăl la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde și‑a format mulți ucenici. După un an, Dumitru s‑a căsătorit cu Maria Mihu, alături de care a întemeiat o frumoasă familie creștină cu trei copii. Primii doi prunci au adormit întru Domnul la vârste fragede, această încercare provocând multă durere părinților. Tânărul teolog a primit hirotonia întru diacon în 1931, iar, un an mai târziu, marele dar al preoției, dovedindu‑se un ales slujitor al Bisericii lui Hristos. Între anii 1936 și 1946 a condus Academia Teologică Andreiană. Tot în această perioadă, el s‑a aplecat cu multă evlavie asupra textelor filocalice, pe care le‑a tradus treptat, la început fiind ajutat de ucenicii săi, aflați în obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus: Cuvioșii Arsenie Boca și Serafim Popescu. Și‑a încheiat activitatea de dascăl la Sibiu, la presiunea autorităților comuniste, în 1947 fiind transferat la Facultatea de Teologie din București ca profesor la catedra de Ascetică și Mistică, ulterior încredințându‑i‑se și catedra de Teologie Dogmatică. La București, Sfântul Dumitru a locuit împreună cu familia în casa parohială a Bisericii „Sfântul Gheorghe”‑Vechi și, în scurt timp, a început să participe la întâlnirile mișcării isihaste „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, unde obișnuia să citească celor de față din noile sale traduceri ale scrierilor Sfântului Grigorie Palama, aducând, astfel, o fundamentare teologică și patristică năzuințelor pentru rugăciune și isihie. În 4 septembrie 1958, Părintele Dumitru Stăniloae a fost arestat de autoritățile comuniste pentru legăturile pe care le‑a avut cu persoanele implicate în mișcarea „Rugul Aprins”. Sfântul Dumitru și‑a săvârșit anii de temniță grea în închisorile de la Jilava și Aiud, răbdând multe chinuri, insulte și umilințe. Peste ani, Părintele Dumitru avea să mărturisească faptul că temnița a fost o „școală a rugăciunii”. După cinci ani de detenție, a fost eliberat, în 15 ianuarie 1963. Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina i‑a încredințat apoi un post în administrația Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar din 1965 a reușit să îl readucă la Institutul Teologic ca profesor și îndrumător pentru doctoranzi. A fost deosebit de cinstit în lumea ortodoxă, mai ales de monahii din Muntele Athos, care, citându‑l în Tomosul din anul 1975, îl numeau „venerabilul dascăl ortodox de teologie”. În ultima parte a vieții, Sfântul Dumitru s‑a îmbolnăvit de cancer la stomac. El a fost spovedit pe patul de suferință de părintele său duhovnicesc, Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, care l‑a încurajat să‑și poarte suferințele bolii cu încredere în Dumnezeu. Înainte de mutarea sa din această viață, Sfântul Dumitru Stăniloae a fost cercetat, în timpul rugăciunii, de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, prin viețuirea sa înaltă, și‑a sfârșit viața aceasta în ziua de 4 octombrie 1993, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.