Sinaxar

Sinaxar

Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarve, a doua eparhie a Ciliciei, iar după moartea tatălui său s-a mutat împreună cu mama sa în Tarsul Ciliciei. Botezat fiind pruncul Iulian în numele

Sinaxar

Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s-a arătat vas curat şi lăcaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. De aceea, de tânăr a primit darul preoţiei şi cunoscând mulţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de Episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând-o cu dumnezeieştile cuvinte.

Sinaxar

Sfântul Apostol Iuda este unul dintre cei numiţi „fraţii Domnului”, care erau rude apropiate şi crescuseră împreună cu Iisus în aceeaşi casă. Unii erau fiii Dreptului Iosif din prima căsătorie, iar

Sinaxar

Sfântul Leontie era din Elada şi pentru că era mare la trup şi foarte puternic s-a făcut ostaş. Fiind el om cuminte şi cu înţeleaptă socotire, a fost răsplătit cu diferite însemne de dregător. Pe când se

Sinaxar

Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau trei fraţi din Persia. Tatăl lor era păgân, iar mama lor era creştină. Ea i-a crescut pe fiii ei în frica lui Dumnezeu, botezându-i în numele Preasfintei Treimi.

Sinaxar

Sfântul Tihon era din Amatunda, cetate din insula Cipru, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu. Pe când era încă tânăr, în casa părinţilor s

Sinaxar

Sfântul Proroc Amos a trăit pe vremea regelui Ieroboam al 2-lea (786-746 î.Hr.), născându-se cu aproape 800 de ani înainte de venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos. Satul în care s-a născut era Tecoa,

Sinaxar

Sfântul Proroc Elisei a fost de neam evreu, fiind fiul lui Şafat, din cetatea Abel Mehola, dinspre Iordan, şi a trăit cu 800 de ani înainte de naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. A primit darul prorociei şi a

Sinaxar

Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la

Sinaxar

Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt şi a trăit pe la anii 350-400. La început, a stat o vreme într-o mănăstire cu viaţă de obşte, din părţile Tebaidei, mănăstire ce se afla în pustia numită

Sinaxar

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli aleşi de Hristos-Domnul, iar după primirea Duhului Sfânt, sorţii au căzut asupra lui şi a Sfântului Apostol Filip să vestească Evanghelia în Siria

Sinaxar

Sfinţii Alexandru şi Antonina erau din Asia Mică. Sfânta Antonina îşi ducea viaţa în curăţie şi pentru că era creştină, nevrând să se lepede de Hristos, a fost prinsă de dregătorul Festus şi dusă

Sinaxar

În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu

Sinaxar

În această zi, Duminica a opta după Paşti, prăznuim Sfânta Cincizecime. Şi această sărbătoare am luat-o din cărţile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de şapte,

Sinaxar

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot a trăit în Ancira Galatiei (care astăzi se numeşte Ankara) şi a fost pârât dregătorului Teolechi că a scos trupurile unor sfinte fecioare muceniţe, şapte la număr, care fuseseră aruncate într-un iezer şi că le-a îngropat cu cinste. Deoarece era creştin şi mai ales pentru că a îngropat moaştele acelor sfinte fecioare a fost adus înaintea dregătorului. Şi acolo, Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot a zis cu îndrăzneală că, deşi este simplu şi smerit, totuşi pentru faptul că el crede şi Îl mărturiseşte pe Hristos Mântuitorul, este mai presus şi mai puternic decât toţi împăraţii lumii. De aceea, păgânii l-au bătut cumplit, apoi l-au spânzurat sus pe un lemn, l-au jupuit pe coaste şi la sfârşit i-au tăiat capul. Şi aşa a luat fericitul cununa mucenicilor, în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri plăcute lui Dumnezeu. La început, s-a luptat împotriva poftelor trupeşti şi, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trupul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni. 

Sinaxar

Sfântul Ilarion a trăit în secolul al 9-lea, pe vremea împăraților Nichifor, Stavrachie, Mihail Rangabe, Leon Armeanul şi Teofil, luptători împotriva icoanelor.

Sinaxar

Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei i-a urmat în scaunul de Episcop al Tirului Sfântului Metodie, pe vremea domniei Împăratului Constantin cel Mare (306-337). El a cunoscut prigoana împotriva creştinilor şi de

Sinaxar

Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, din Tulcea, alături de alţi 36 de mucenici, au pătimit pe pământul românesc, în cetatea Noviodunum (Isaccea) din Dobrogea, pe la sfârşitul secolului al 3-lea şi începutul secolului al 4-lea. După moartea lor martirică, trupurile mucenicilor au fost aşezate de creştini într-o criptă, numită „martirion”, din actuala localitate Niculiţel. Deasupra criptei, creştinii primelor secole, iubitori de mucenici, au zidit o biserică din piatră, încăpătoare, în care preoţii săvârşeau sfintele slujbe şi învăţau poporul. Moaştele sfinţilor, rămase sub pardoseala Altarului acoperită de ruine, au fost descoperite în vara anului 1971, în urma unor ploi abundente. Tot în criptă s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţele altor sfinţi mucenici, necunoscuţi. Moaştele Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip se află acum la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea.

Sinaxar

Sfântul Luchilian a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275) și a fost păgân o lungă perioadă din viața sa. Dar, întorcându-se de la idoli la credința în Hristos, a primit Sfântul Botez și pe mulți îi întorcea de la deșertăciunea și pierzarea idolilor. Pentru că devenise creștin, a fost prins și dus înaintea dregătorului Silvan care îl silea să se lepede de Hristos. Sfântul Luchilian, nevrând să se întoarcă la slujirea idolească, a fost cumplit chinuit, apoi a fost aruncat într-un cuptor cu foc, împreună cu alți creștini, dar au ieșit de acolo nevătămați. Deci, fiind duși la Bizanț, acelora li s-au tăiat capetele, iar pe sfânt l-au spânzurat pe o cruce și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sinaxar

Sfântul Mare Mucenic Ioan s-a născut în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos.

Sinaxar

Sfântul Iustin era din Flavia, Neapolis, vechiul Sichem din Samaria. Era păgân de neam și a trăit pe vremea împăratului Marc‑Aureliu (161‑180). De tânăr a simțit chemare pentru filosofie, dorind a

Sinaxar

Sfântul Mucenic Ermie era un ostaş creştin, mare la stat şi cărunt de bătrâneţe, care a trăit în Comane, în zilele împăratului Antonin Piul (138-161). Fiind prins pentru că Îl mărturisea pe Hristos

Sinaxar

Sfântul Isaachie era din părţile de răsărit ale împărăţiei romane din Asia Mică şi a trăit pe vremea împăratului Valens (364-378). Din slăbiciunea minţii, Valens a căzut din adevăr în mrejele

Sinaxar

Înălţarea Domnului Iisus Hristos la cer este prăznuită la 40 de zile după Învierea Sa din morţi, în joia din săptămâna a 6-a după Paşti. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”. Timp de 40 de zile de la dumnezeiasca Sa Înviere din morţi, Hristos-Domnul S-a arătat ucenicilor Săi şi prin multe semne doveditoare i-a încredinţat că El este Mântuitorul Hristos Cel înviat. La sfârşitul acestei perioade, S-a arătat pentru ultima oară ucenicilor Săi, le-a făgăduit trimiterea Duhului Sfânt şi, mergând în afara Ierusalimului, S-a înălţat sub privirile lor la cer, binecuvântându-i. „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 51-52). „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgă­duința Sfântului Duh, încre­din­țându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii” (Troparul Înălţării Domnului). În timp ce Mântuitorul Iisus Hristos Se înălţa la cer, doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe s-au arătat zicându-le Apostolilor: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11). Înălţarea Domnului este sărbătoarea cerurilor deschise pentru oameni, ca locuinţă veşnică şi adevărată patrie. „Plinind rânduiala cea pentru noi, și pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, de unde nicidecum nu Te-ai despărțit, ci ai rămas nedepărtat, grăind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră” (Condacul praznicului).