Proiecte culturale la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”

Proiectul „Lada de Zestre” de la Liceul Ortodox „Anastasia Popescu” le-a prilejuit elevilor întâlnirea cu istoria. Copiii au fost provocaţi să îşi descopere trecutul propriei familii, să caute în „Lada de Zestre” a bunicilor pentru a aduce în prezent fapte uitate din trecut. Maria Mocanu din Bacău a prezentat copiilor câteva crâmpeie din viaţa străbunicilor săi legate de Primul Război Mondial, precum şi cărţi poştale prin care aceştia au corespondat, în perioada 1917-1918.

Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” este cunoscut pentru diversitatea activităţilor pe care le desfăşoară. Dascăli şi elevi sunt animaţi în permanenţă de o inimă mare, care bate în ritmul credinţei strămoşeşti, patriotismului şi educaţiei alese. Doamna directoare Mona Şerbănescu sau Madame, cum o numesc profesorii, elevii şi părinţii, e pedagogul care sună clopoţelul la propriu şi la figurat. Întrebând-o despre varietatea proiectelor pe care le desfăşoară, ne-a spus: „Visătorilor nimic nu li se pare cu neputinţă!”.

„Noi suntem români”

„Dacă la fiecare oră de limba română am propune elevilor să investigheze câmpul lexical al cuvântului «patrie», apoi am relua exercițiul cu părinții lor și chiar cu bunicii, cred că ne-am fixa mai clar şi autentic, în minte și în suflet, ceea ce înseamnă «drapel», «luptă», «eroism», «jertfă». Un astfel de exercițiu cred că e posibil dincolo de pereții claselor și de zidurile școlilor şi-l putem extinde între granițele întregii Românii”. Astfel, proiectul „Noi suntem români” a oferit o „mare lecţie de istorie, religie, limbă română şi geografie - reunind şcoli din Iaşi, Beiuş, Borşa, Bucureşti, Ialoveni, aducând astfel Republica Moldova aproape de inima țării, care bate în toate localitățile cuprinse în acest proiect, de o îndrăzneală măreață, pe care doar copiii o pot avea. Ei, copiii, și-au imaginat un drum care a pornit dinspre Bihor și Maramureș, a alunecat înspre Muntenia și apoi a luat-o în sus, către Moldova de dincoace și de dincolo de Prut. Aflați la jumătate de cale în periplul lor geografic și istoric, elevii liceelor pedagogice «Nicolae Bolcaș» și «Anastasia Popescu», ai școlilor gimnaziale «Ion Creangă», «Grigore Vieru» și ai Școlii Nr. 4, și-au propus să descopere capitala României și să înțeleagă că patriot ești și când iubești meleagurile țării tale pe timp de pace, descoperind și apreciind frumusețea lor naturală, monumentele de arhitectură, creațiile din domeniul artelor, științelor, pe care oamenii acestor locuri le-au dat generațiilor ce au venit după ei”, a completat directorul instituţiei, Mona Şerbănescu.

„Lada de Zestre”

Un alt proiect aflat în derulare este „Lada de Zestre”, în cadrul căruia elevii învaţă să valorifice şi să preţuiască valorile înaintaşilor. „Elevii au pornit să investigheze trecutul și să își descopere, în același timp, contemporanii. Vor mai adăsta printre file de documente, vor deschide lăzile de zestre ale bunicilor și își vor scrie propriile gânduri legate de familia lor, raportată la frământările istoriei de acum 100 de ani. I-am provocat să-și descopere bunicii ori chiar străbunicii ostași luptători, ori poate străbătând ani de prizonierat, să răsfoiască acte vechi şi să se conecteze la propriile rădăcini”, ne-a povestit cu entuziasm Mona Şerbănescu. Următorul centenar începe cu aceşti copii care învaţă să îşi cunoască şi să respecte trecutul propriilor familii şi al nea­mului românesc, în general.

La una dintre activităţile proiectului „Lada de Zestre” am cunoscut-o pe doamna Maria Mocanu, bunica Ruxandrei şi Ştefaniei, eleve ale Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”.

Aflată la o vârstă respectabilă, ea a venit în Bucureşti din Bacău pentru a prezenta elevilor şcolii cărţi poştale şi fotografii ale străbunicilor ei, participanţi la Primul Război Mondial. „Eroii acestei expoziţii sunt străbunicii mei, Natalia şi Petru Dumitrescu, şi unul dintre fiii lor, ofiţer, care în Primul Război Mondial ca tânăr absolvent al Şcolii de Artilerie a căzut prizonier în lupta de la Turtucaia, fiind apoi dus în lagărul Silven, din Bulgaria”, ne-a relatat Maria Mocanu. „Povestea a început când am auzit că la şcoala nepoatelor mele se organizează proiectul «Lada de Zestre». Imediat m-am gândit că pot să scot această comoară pe care o am în familie - cărţi poştale şi fotografii ale străbunicilor mei care au participat la Primul Război Mondial”.

Cu aceste cărţi poştale, Maria Mocanu şi-a provocat nepoatele să se apropie cu interes de trecutul familiei. Iar iniţiativa şcolii de a aduce file din istoria neamului românesc în prezent a constituit imboldul potrivit pentru elevi. „Împreună cu nepoatele mele am făcut un arbore genealogic plecând de la străbunicul meu, care era şef de gară la Bârlad. Iar bunica, Natalia, chiar dacă fusese casnică, a fost o femeie extrem de ambiţioasă şi o bună româncă. Au avut patru copii, doi băieţi şi două fete, pe care i-au educat foarte frumos, căci bunica făcuse pensionul la Bucureşti. Sora ei, Viorica, a fost funcţionară la Ministerul de Justiţie din Bucureşti. Erau oameni de o condiţie medie, dar care ştiau să îşi educe frumos copiii. Fratele bunicii, Petru, a făcut Școala Militară şi la absolvire era exact perioada Primului Război Mondial. Acest român, care prin jertfa lui a participat la Marea Unire, avea în jur de 20 de ani când a căzut prizonier şi a mers în lagărul Silven din Bulgaria. Corespondenţa, pe care am adus-o să o arăt elevilor de la Liceul Ortodox «Anastasia Popescu», s-a păstrat în familie. Sigur că au trecut prin vremuri grele, căci nu a fost uşor să nu ştii nimic luni de zile. Dau doar un exemplu, o carte poştală era plecată de la Iaşi, în noiembrie 1917, şi de la Berna, prin Crucea Roşie, i se răspundea abia în februarie 1918. Trei luni în care bunicii mei nu au ştiut nimic de băiatul lor, nici măcar dacă trăieşte”, a povestit cu glas tremurând Maria Mocanu.

Participând la reconstituirea firului poveştii de familie, Ruxandra şi Ştefania au participat, de fapt, la o lecţie de istorie practică. Faptele pline de eroism ale strămoşilor nu au mai rămas impersonale, ci au fost receptate ca făcând parte din trecutul familiei şi al lor personal. „Nepoatele mele au fost extrem de receptive, au fost încântate realmente că au putut să participe la realizarea arborelui genealogic al familiei noastre. Au scris cu seriozitate şi implicare. Ele văzuseră şi înainte, la mine acasă, fotografiile acestea, pentru că eu le-am mai arătat albumele făcute de mama mea, dar nu au fost prinse de firul întâmplărilor, pentru ele era ceva îndepărtat şi străin. Iar acum doamna directoare mi-a dat ideea să le implic şi sunt convinsă că am făcut un mare lucru pentru familia noastră. Noi suntem trecători, nu ştim cât vom fi pe lumea aceasta, dar ştiu că voi avea nepoatele care vor duce mai departe istoria familiei”, a încheiat Maria Mocanu.
Sămânţa cunoaşterii şi a patriotismului a fost sădită într-un mediu prielnic aşa cum este Liceul Ortodox „Anastasia Popescu”, iar rodul suntem siguri că se va arăta peste timp. Aceasta este generaţia cu care începe noul centenar al României reîntregite.