Frumusețea caselor maramureșene

Muzeul Național al Țăranului Român (MNŢR) a organizat, recent, o nouă întâlnire din seria Confe­rințelor de la Șosea, intitulată „Țesând povești în camerele de parade din Maramureș”. Conferința a fost susținută de Anamaria Iuga, care a adus în discuție interioarele caselor maramureșene de astăzi, obiectele din spațiul festiv, numit de localnici „camera de parade”, „casa dinainte” sau „casa bună”. Sunt obiecte care au povești de spus, iar oamenii locului vorbesc despre cele care fac din locurile maramureșene imagini inconfundabile.

În „camerele îmbrăcate țărănește”, cum se numesc în ultima vreme încăperile festive din Maramureș, se găsesc numeroase țesături și cusături, pregătite de-a lungul anilor ca zestre de către femeile din casă. Sunt obiecte frumoase, dar mai mult decât atât sunt obiecte încărcate de biografia celui care le-a creat, devenind punți între generații. Prin poveștile pe care le poartă, ele devin o oglindă care ne ajută să înțelegem viața maramureșenilor, așa cum este ea astăzi.

Anamaria Iuga, șef secție Studii etnologice în cadrul MNȚR, a realizat o cercetare de antropologie culturală, derulată între anii 2001și 2013, în patru comunități din Maramureș: Botiza, Dragomirești, Ieud și Săliștea de Sus. În cadrul conferinței, a prezentat povești și fotografii din spațiul festiv țărănesc, cea mai frumoasă încăpere din întreaga gospodărie, bogat decorată cu țesături. 

„Covoarele și țesăturile din camera îmbrăcată țărănește reprezintă pentru mine un fapt social total prin care am deslușit mai bine valorile locale și viața socială a comunităților maramureșene. Obiectele expuse aici - covoare, cergi, ștergare, fețe de masă - încorporează, printre firele țesute, valori imateriale: sunt dovezi palpabile ale hărniciei femeilor, ale statutului economic al familiei și ale poziției sociale pe care aceasta o ocupă într-o comunitate. Moroșencele țes covoare și ștergare, cos fețe de masă ori fețe de pernă, făcând apel la cunoștințele și tradițiile locale: se folosesc de un repertoriu preexistent de ornamente și de o cromatică aflată în concordanță cu cerințele epocii, dar pe care le adaptează după propriile lor gusturi sau le inovează. În țesăturile pe care le pregătesc în primul rând ca zestre - deci având o și mai puternică funcție simbolică de reprezentare - pun speranțe, gânduri, năzuințe. Acestea rămân între­țesute între firele multicolore și sunt transmise mai departe, de îndată ce obiectele sunt moștenite de-a lungul generațiilor. În jurul acestor țesături freamătă, așadar, povești de viață, una mai specială decât alta: sunt obiecte biografice care vorbesc despre creatorii lor și evocă amintiri”, a precizat Anamaria Iuga în cadrul conferinței.

Camerele îmbrăcate țărănește, cele mai bogate și mai frumoase încăperi ale gospodăriei, sunt emblematice pentru întreaga familie, sunt o carte de vizită pe care gazdele o prezintă tuturor celor care le calcă pragul, iar din acest motiv, încăperile acestea devin spații publice. (A.D.)