Theologica

Theologica

Fiecare mod de vieţuire ascetică din primele veacuri avea diverse specificități. Astfel, viaţa anahoretică era mai liniştită, dar nu era scutită de păcatul trufiei, pe când viaţa chinovială era mai

Theologica

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, astăzi, Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, ceea ce ne oferă un bun prilej să vedem cine a fost cel mai mare om născut din femeie, după cum l-a numit Domnul nostru

Theologica

Biserica Ortodoxă va sărbători mâine Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos. În general, sfinţii sunt sărbătoriţi în ziua trecerii lor

Theologica

Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în jurul anului 1322 la Tesalonic, trăgându-se din renumita familie Chamaetos. A primit educație teologică de la Dorotei Vlatades, unul dintre ctitorii renumitei Mănăstiri a Vla­taților din Tesalonic, și a studiat la Școala de Filosofie din Constantinopol. A sus­ținut importanța învățăturii profane și a fost cunoscut pentru indepen­dența sa intelectuală. A fost consilier al împăratului Ioan Cantacuzino și a scris lucrări teologice și filosofice. Sfântul Nicolae Cabasila a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică în 1983, iar ziua sa de prăznuire este 20 iunie. A fost un model de viață duhovnicească, combinând învățătura teologică cu practica spirituală. Deși nu a fost monah sau cleric, ci un teolog laic, el a elaborat o viziune profundă asupra vieții duhovnicești, în care îndumnezeirea omului prin participarea la Tainele Bisericii este axa centrală a mântuirii. A demonstrat că și laicii pot trăi o viață isihastă prin participarea activă la viața Bisericii. Opera sa continuă să influențeze teologia și spiritualitatea ortodoxă, fiind apreciată pentru profunzimea și frumu­sețea sa literară.

Theologica

Pentru a te împărtăși de roadele cântării duhovnicești, este nevoie să unești simțirea ta cu discernământul, să înțelegi ceea ce preaslăvești, să simți ceea ce spui. Altfel, cântarea religioasă se transformă într-o activitate în care concentrarea trece de la Dumnezeu la atenția asupra propriului tău sine - cât de bine cânți, ce om deosebit ești - semne ale înșelării spirituale.

Theologica

Biserica Ortodoxă are o istorie de două milenii şi este cea care păstrează cu sfinţenie dreapta credinţă primită de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin propovăduirea apostolică şi dogmatizată în

Theologica

Astăzi am păşit pe calea postului, o perioadă de două săptămâni de pregătire spirituală în care Biserica ne cheamă la rugăciune, po­că­ință, fapte bune și înfrânare, inclusiv prin abținerea de la

Theologica

În a doua zi a Rusaliilor am sărbătorit Prea­sfânta Treime, adică pe Dumnezeu-Tatăl, pe Dumnezeu-Fiul (Mântuitorul nostru Iisus Hristos) şi Dumnezeu Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o ființă și nedespărțită”. Cinstim Persoanele Preasfintei Treimi pentru că toată lucrarea sfințitoare a Bisericii se săvârșește în numele Sfintei Treimi și pentru a arăta că opera de mântuire a neamului omenesc este lucrarea Persoanelor Sfintei Treimi.

Theologica

Taina Dumnezeu-Omului Iisus Hristos se adân­cește și mai mult odată cu evenimentul Înălțării Sale la ceruri după Învierea din morți. Prin această plecare, Învierea nu mai e o realitate ce  poate fi

Theologica

Unitatea Bisericii reprezintă una dintre temele fundamentale ale teologiei creștine, aceasta decurgând din constituţia Bisericii, ca trup extins al Cuvântului întrupat, sublinia Sfântul Părinte Mărturisitor

Theologica

Fără o privire realistă asupra propriei tale vieți interioare și fără o analiză pertinentă asupra realității exterioare, concretizată în virtutea discernământului, nu te poți descurca prea bine în

Theologica

Într-o lume dominată de tehnologie, individualism și schimbări rapide, valorile creștine par, pentru unii tineri, învechite sau greu de integrat în viața cotidiană. Totuși, adevărata provocare nu este lipsa

Theologica

În umbra vie a experienței gânditoare, după eșecul digerat al propriei vieți, bătrânețea pare o oază odihnitoare. În sfârșit, te poți lepăda de stratul de conveniențe străine de tine, regretele care te munceau până mai ieri dispar în neantul unei memorii aproximative, planurile și grijile zilei de mâine sunt reduse la tăcere ca o ceată de copii obraznici de perspectiva consumării unei înghețate neaștep­tate. În această atmosferă în sfârșit respirabilă, poți gândi încet, poți gândi în liniște. În sfârșit, îți poți cântări viața asemenea unui doctor care diseacă un trup pentru a afla boala care i-a pus capăt existenței. Prin oglinda gândului amar al unui sfârșit apropiat, apa propriei minți se limpezește până la a deveni apa grea a reactoarelor nucleare: poate îmbrățișa chiar și ceea ce desființează tot și poate potoli chiar și cea mai îndărătnică substanță din univers. Dar și reversul ei este uluitor: pentru cine nu rabdă umbra propriului trecut, vederea lui în toată splendoarea se poate dovedi năucitoare precum ne descrie acest fragment din romanul Cronică de familie: „Dorința ei de-a fi și de-a avea, dorința ei de putere și de a poseda, furia disperată de a nu pieri, fusese zădărnicită. Urma mediocritatea, relativa sărăcie, plictiseala, bătrânețea, bolile, singurătatea, moartea, nimicul. Oase putrezite în pământ. Și nicăieri nimic, nici o scăpare, nici o salvare, nici o ușă deschisă: tocmai acum se închisese ultima. Nu mai era nimic. Gata” (Petru Dumitriu, Cronică de familie, vol. II, București, Ed. Fundației Culturale Române, 31993, pp. 303-304).

Theologica

Suntem în perioada luminoasă a celor 40 de zile ale sărbătorii pascale. În centru se află Învierea lui Hristos, pe care întreaga făptură o slăveşte. Pentru noi, creştinii ortodocşi, Învierea Domnului este

Theologica

În ritmul sacru al cultului Bisericii, fiecare praznic devine o chemare dumnezeiască - atât către inima personală, cât și către comunitatea eclesială - de a pătrunde mai adânc tainele mântuirii.

Theologica

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Învierea este cea mai importantă sărbătoare. Această „sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor” reprezintă evenimentul cel mai de seamă în viața liturgică

Theologica

Ne aflăm încă în perioada luminoasă ce stă sub semnul Învierii. Este demn de remarcat aici faptul că praznicul Învierii are cea mai lungă perioadă de odovăire, care se încheie după patruzeci de zile, mai exact, în ajunul Înălțării Domnului. Aceasta înseamnă că în toate aceste zile ni se amintește neîncetat despre evenimentul de temelie al credinței noastre, Învierea lui Hristos și, în directă legătură cu aceasta, despre învierea noastră sau, așa cum se mai spune, „cea de obște”. Această insistență asupra Învierii Domnului din perioada pascală are desigur scopul de a fixa foarte bine această învățătură în con­știin­ța creștină, care este nu doar cea mai importantă, ci și cea mai greu de înțeles și acceptat. Și da, este greu de acceptat, întrucât o asemenea propovăduire a Învierii Domnului și apoi a învierii tuturor este ceva nemaiîntâlnit; nici o altă religie, nici o altă filosofie nu au susținut vreodată ceva asemănător.

Theologica

Cina cea de Taină a fost o masă specială pregătită de Domnul la finalul activităţii Sale mesianice, în cadrul căreia El a instituit Sfânta Euharistie, adică Jertfa Noului Legământ. Tot atunci, Mântuitorul

Theologica

Femeia cea păcătoasă și Iuda sunt două ima­gini care ne sunt puse înainte în chip antitetic, invitați fiind să vedem unde ne aflăm ca atitudine față de Dumnezeu și, apoi, să optăm și să vedem cui vrem să ne asemănăm prin alegerea noastră, cel puțin ca inten­ționalitate. Dar încă mai avem timp în săptămâna aceasta să ne reașezăm, dacă ne regăsim într-o stare de infidelitate față de Dumnezeu. În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Domnul nostru Iisus Hristos este desemnat ca Mire. Noi suntem invitați să fim în cămara cea de nuntă, ospățul cel de taină, dar, în același timp, Domnul Hristos este numit - mai ales în imnografia zilei de Miercuri, ca fiind „mirul cel fără de moarte”. Avem, așadar, un mir material cu care a fost uns Hristos de către femeia care s-a întors, care s-a pocăit, și avem pe Domnul Hristos, ca mir ceresc, „nesecat mir”.

Theologica

Cea mai importantă perioadă liturgică şi duhovnicească din Postul Sfintelor Paşti este cea cuprinsă între Sâmbăta Floriilor şi Sâmbăta Mare, când suntem alături de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus

Theologica

Postul Sfintelor Paşti în care ne aflăm este un timp al ascezei şi al pocăinţei. Acum suntem pe drumul pocăinţei pe care îl unim cu postirea noastră pentru a ajunge în Săptămâna Mare, când vom fi alături

Theologica

Biserica noastră va sărbători mâine unul dintre cele mai frumoase şi mai importante praznice împărăteşti, Buna Vestire sau Blagoveştenia, cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului. În primele

Theologica

A treia duminică din Postul Mare este dedicată cinstirii Sfintei Cruci. După cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare. Părinţi au sădit Sfânta Cruce în mijlocul Postului Mare ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui. Acum Biserica ne pune înainte Sfânta Cruce pentru a vedea ţinta postirii noastre, şi anume Săptămâna Mare când trăim plenar Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Theologica

Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui.