Prin naştere, copiii vin pe lume, iar oamenii devin părinţi. Astfel, între părinţi şi copii există o relaţie intercondiţională. Fără naştere nu te poţi numi părinte, iar fără părinţi nu te poţi naşte. Copiii sunt datori să-i cinstească pe părinţi, în primul rând ca pe o descendenţă ce vine din Dumnezeu, Părintele tuturor. Aşadar, cinstirea părinţilor înseamnă cinstirea lui Dumnezeu. Naşterea copilului nu presupune numai chinurile naşterii propriu-zise, ci mai ales chinurile creşterii şi ale educaţiei, "până ce Hristos va lua chip" (Gal. IV; 19) în copil, şi astfel părinţii se vor putea numi cu adevărat părinţi. "Dintre toate sfintele lucrări, educaţia religioasă e cea mai sfântă", ne învaţă Sfântul Teofan Zăvorâtul. La rândul lor, copiii sunt o slavă a părinţilor (diac. prof. dr. Ioan Carza). Când în popor se spune că "pentru copii mai ţine Dumnezeu lumea", acesta e un adevăr teologic vechi de când lumea. După căderea protopărinţilor în păcatul neascultării, aceştia rămân să trăiască pentru că urma să aibă copii (Fc. III; 16). În condiţiile postcădere, omul nu-şi mai putea continua existenţa decât prin generaţii şi generaţii de copii. Astfel, continuitatea lumii în care trăim apare condiţionată de copiii pe care îi naştem trupeşte şi duhovniceşte. Legat de aceasta, ne putem gândi şi la trista existenţă a familiilor care împiedică naşterea pruncilor, aceasta fiind ca o stare de cădere individuală continuă şi refuz al vieţii sau al preoţiei biologice cu care a fost însărcinată femeia, după cădere. Astfel, femeia, revocându-şi misiunea de mamă, se neagă pe sine, pântecele ei se transformă în mormânt (Ieremia XX:17), şi din purtătoare a vieţii, se face purtătoare a morţii. Vocaţia de părinţi a strămoşilor avea să însemne în lume două misiuni unite şi distincte în acelaşi timp: Adam, ca bărbat, primeşte taina preoţiei duhovniceşti, spre viaţa veşnică, iar Eva, ca femeie, taina naşterii spre vieţuirea pe pământ. În acest chip se poate înţelege foarte clar că bărbatul nu poate naşte trupeşte, iar femeia nu poate fi preot, cele două lucrări putând fi împlinite în comuniune şi numai în felul în care au fost rânduite de Dumnezeu. Fără mame nu se pot naşte preoţi, episcopi, iar fără taina preoţiei, omul nu se poate naşte pentru Împărăţia cerurilor.
01 Iun, 2012
.jpg)
