Ctitorită la 1746, de banul Costachi Lupul, un bogat proprietar vasluian de pământuri al acelei epoci, al cărui conac se găsea chiar în apropiere, biserica de la Obârșeni reprezintă un prototip al artei
06 Dec, 2015
x
Ctitorită la 1746, de banul Costachi Lupul, un bogat proprietar vasluian de pământuri al acelei epoci, al cărui conac se găsea chiar în apropiere, biserica de la Obârșeni reprezintă un prototip al artei
Că tandemul pragmatism/estetică a funcționat fără greș în lumea lemnarilor m-a convins, definitiv, biserica din Știoborăni-Solești, județul Vaslui. O ctitorie ce datează din secolul al XVIII-lea și care
„Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu.~ Cuvintele părintelui Teofil Părăian au
Capăt de drum și de lume, sub chip de frumusețe desăvârșită, așa ni se înfățișează Albia Pârveștilor, căușul de sub pădure în care e așezată biserica de lemn. Locul pare ireal. Ca și cum Dumnezeu, în imensa-I bunătate, a croit, la Facerea lumii, și un rai mai mic, aici, la Pârvești, în județul Vaslui.
Mănăstirea Ceptura, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, din Arhiepiscopia Bucureștilor, poartă pe frunte cununa martirajului. Istoria ei se împletește cu cea a viței-de-vie cultivate aici
Rusăieștii, cătun vechi, răzeșesc, azi parte a satului Poduri și al comunei băcăuane cu același nume, se mândresc cu un monument al arhitecturii populare a lemnului: Bisericuța „Sfinții Voievozi”. Înconjurată de vălul dens al pomilor prinși într-un teribil păienjeniș, ctitoria e ca o cetățuie. Îmbrăcată în haină caldă, de bârne, a adăpostit, cu discreție, toată istoria locului.
O mănăstire care a trăit un adevărat martiraj și care dăruiește astăzi zâmbet, cuvânt ziditor și rugăciune celor atât de însetați de liniște și încercați de vremuri e semnul care dovedește din plin c
În mijlocul așezării băcăuane de la Berești-Tazlău, pe un dâmb mai răsărit, ce se uită direct spre albia pârâului Strâmba, a fost ridicată, la 1819, biserica de bârne a satului. Un locaș declarat monument de arhitectură populară încă din 1936, reprezentativ pentru specificul zonei.
De la înălțimea de 700 m, pe care a fost ridicată în 1848, bisericuța de lemn a fost un martor tăcut, dar atent, al felului în care aici, la Bolătău (județul Bacău), a curs istoria. Toate întâmplările le-a auzit, toate durerile le-a liniștit. Pe cei adormiți i-a primit la adăpost odihnitor, sub streașina sa. Sus, gata să atingă Cerul, singură, dar niciodată uitată - așa a fost mereu.
La marginea oraşului Craiova, dincolo de Jiu, se găseşte o aşezare încărcată de istorie şi tradiţie bisericească. Localitatea Bucovăţ leagă şi astăzi trecutul de prezent prin vestigiile pe care le-a
Nu putem părăsi lunga șerpuire a Colinelor Tutovei fără a trece și pe la Lipova, bătrână așezare băcăuană, pomenită în hrisoave încă dinainte de lunga domnie a lui Ștefan. În satul închegat pe locul unui codru de tei stă și azi în picioare o grațioasă biserică de lemn.
Multe bisericuțe de lemn au adăpostit, prin veacuri, Colinele Tutovei. Scunde, modeste, întruchipate prin modelarea celui mai la îndemână material - lemnul, acestea au adunat laolaltă gânduri și suflete,
Biserica Albă are o istorie de trei secole, primii ei ctitori fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa. De-a lungul timpului, numeroşi preoţi şi remarcabile personalităţi cu
Dintre aşezămintele monahale ridicate în anii de după Revoluţia din 1989, Mănăstirea de la Sita Buzăului se remarcă prin frumuseţe, simbolistică şi mai ales prin rolul avut în viaţa
A trăi cu inima arzând ca o candelă pentru Hristos într-o pustie din pustiul prezentului nu este un exerciţiu experimental, orgolios, de încercare a rezistenţei la izolare, ci direct unire cu
„Ziua de astăzi mi-a adus împlinirea unei dorinţe pe care o aveam de mult, aceea de a vedea Dinogeţia, acolo unde a curs atâta sânge de martiri în Antichitatea creştină…“
Înconjurată şi acum, ca şi odinioară, de cimitirul satului, bisericuţa de la Cucuieţi (judeţul Bacău), o capodoperă a artei lemnului, se încăpăţânează să rămână în picioare,
Într-o vorbă celebră, Petre Ţuţea spunea că „în Biserică afli că exişti“. Biserica este, aşadar, „cartea de identitate“ cu care ne legitimăm în viaţă, în
Caz aparte de arhitectură eclezială din nordul Olteniei, această elegantă biserică, aflată într-un sat de moşneni de pe Valea Lotrului, se constituie într-un interesant model de stil eclectic al
La Prigoreni, aproape de Târgu Frumos, pe un deal de pe care poţi scruta zările până departe, pe drumul Iaşilor, şade o fragilă bisericuţă de lemn, şubreda urmaşă a celei construite de cronicarul
Mănăstirea „Sfânta Ana“, de pe Dealul Moşului, din Orşova, judeţul Mehedinţi, reprezintă forma întrupată, jertfelnică, a mulţumirii pe care un jurnalist, Pamfil Şeicaru, a adus-o lui Du
