În după‑amiaza zilei de marți, 15 aprilie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” și Protopopiatul Ortodox Român Lugoj, județul Ti
17 Apr, 2025
x
În după‑amiaza zilei de marți, 15 aprilie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” și Protopopiatul Ortodox Român Lugoj, județul Ti
La Editura BASILICA a apărut ediția a 6-a, revăzută și îmbogățită, a volumului „Făclii de Înviere. Înțelesuri ale Sfintelor Paști”, avându-l ca autor pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortoxe Române.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârșit miercuri, 16 aprilie, rânduiala binecuvântării lucrărilor de modernizare, extindere și reamenajare a pangarului Catedralei Arhiepiscopale din Galați. De asemenea, pangarul a fost dotat cu toate cele necesare desfășurării activității specifice, o parte dintre obiectele comercializate în cadrul acestuia fiind achiziționate de la Depozitul de colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor, ne-a transmis părintele consilier eparhial Rareș Bucur.
În primele două zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, 14-15 aprilie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a binecuvântat două comunități parohiale clujene, Parohia Buza, Protopopiatul Gherla, județul Cluj, şi comunitatea de credincioşi de la Biserica „Înălțarea Domnului” din Cluj-Napoca.
La finalul Sfintei Liturghii săvârșite la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, joi, 17 aprilie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oferit distincții unor persoane care au ajutat la organizarea evenimentului sfințirii Marelui Mir, la confecționarea amforelor de argint, achiziționarea ingredientelor pentru prepararea Marelui Mir, dar și pentru sprijinirea altor lucrări misionare ale Bisericii. Evenimentul a avut loc în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei din București.
În perioada 10-12 aprilie 2025 s-au desfășurat la Iași lucrările ediției a II-a a Conferinței naționale cu participare internațională „Dialoguri despre educație”, cu tema „Limbajul educației”. Gazda întrunirii academice a fost filiala Iași a Academiei Române, care s-a implicat în organizare prin cooperarea dintre Comisia de Științe ale Educației și Comisia pentru Studierea Originii Poporului și a Limbii Române.
Trei evenimente recente atrag atenția, dacă mai era nevoie, asupra rolului capital al educației în edificarea lumii de mâine: votul Franței pentru intrarea în vigoare a programului EVARS, a 61-a sesiune a
Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a publicat rezultatele simulării probelor scrise de bacalaureat, susținute în perioada 24-27 martie 2025, la nivel naţional. La limba şi literatura română, peste 33%
Peste 100 de studenți de la Facultatea de Marketing din cadrul ASE Bucureşti interacționează deja cu „Saro”, prima tehnologie de inteligenţă artificială motivaţională din educaţie. Potrivit
Elevii şi studenţii din învăţământul de stat sau particular vor putea obţine şi în 2025 un ajutor financiar pentru achiziţia de calculatoare/laptopuri, după cum informează Ministerul Educaţiei şi
Muzeul Brăilei „Carol I” - Casa Colecțiilor Etnografice organizează azi, 17 aprilie, începând cu ora 12:15, o nouă întâlnire în cadrul Hub-ului cultural „Etnoliteratura”, dedicată tradițiilor și
La Iași se va desfășura, în perioada 7-11 mai, cea de-a 30-a ediție a Târgului de Carte Librex, unul dintre cel mai vechi evenimente de acest fel din România. Organizat anual de Sedcom Librex, în parteneriat cu
Pentru a sărbători deschiderea aripii Sainsbury a muzeului, National Gallery din Londra oferă în premieră un premiu inedit: şansa de a petrece o noapte în clădirea muzeală, mai exact în 9 mai 2025, informează
La Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș” Sighetu Marmației se organizează, în perioada 15-17 aprilie 2025, ateliere educaționale, între orele 11:00 și 14:00. Ieri a avut loc atelierul de pictură pe
Lucrări dintr-o amplă colecţie privată dedicată operelor maeştrilor olandezi sunt expuse publicului la sărbătorirea a 750 de ani de la întemeierea oraşului Amsterdam, informează DPA. Expoziţia „De la
În Sfânta şi Marea Joi, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite de Patriarhul României înconjurat de membrii Sfântului Sinod are loc Sfinţirea Marelui Mir. În 12 amfore mari din argint se aduce Marele Mir pregătit cu evlavie şi cu atenţie de comisia rânduită la Mirostirionul din incinta Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români” din Bucureşti. Despre simbolistica Sfințirii Marelui Mir în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne-a vorbit părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon, autor al unei teze de doctorat despre această tradiție în Biserica Ortodoxă Română.
Postul Mare este o perioadă de profundă reflecție și curățire sufletească, un drum spiritual pe care creștinii îl parcurg în pregătirea pentru Învierea Domnului. Comparat adesea cu o scară către cer, acest post ne oferă oportunitatea de a ne apropia de Dumnezeu prin rugăciune, pocăință, milostenie și înfrânare. Despre cum trebuie să parcurgem acest urcuș duhovnicesc și să ne apropiem mai mult de Hristos am discutat cu arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator și directorul Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Protejarea vieții încă de la concepere a fost și este o preocupare constantă a Bisericii noastre. Diaconul dr. Petru Cernat, asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din
În predicile sale la Duminica a treia din Postul Mare, Părintele Patriarh Daniel arată distincția dintre crucea văzută ca răstignire a patimilor și poftelor păcătoase care ne fac opaci luminii harului dumnezeiesc și purtarea crucii, a greutăților inerente vieții omului aici, pe pământ. Duminica a treia are în vedere latura ascetică a crucii, nevoințele pe care fiecare creștin le face pentru a trăi cât mai plenar învierea din moartea păcatului. Profesioniștii ascezei, adevărații stavrofori ai Bisericii sunt călugării. Paramanul, acel accesoriu vestimentar nevăzut al lor, este dovada că ei poartă, în minte și în trup, răstignirea față de cele lumești. În interviul de mai jos, părintele arhimandrit Natanael Haraga, starețul Mănăstirii „Sfântul Nicolae”-Sitaru din județul Ilfov, ne vorbește despre nevoinţele vieţii monahale.
Ioan Popa este un pictor bisericesc român. Face parte din școala de pictură de la noi care numără oameni importanți din această breaslă, Alexandru Nicolau, Daniel Codrescu, Mihai Coman și alții, o generație ajunsă la maturitatea profesiei, deşi nu toți sunt freschiști, ci pictori de icoane pe lemn, alții lucrează în mozaic. Pe toți animându-i acuratețea lucrărilor și adeziunea fără rabat la tradiția bizantină. În interviul pe care ni l-a acordat, Ioan Popa ne vorbeşte despre reprezentarea Crucii, precum şi a temelor asociate ei, în iconografia românească.
Un singur îndemn, an de an, de două milenii încoace, continuă să aducă lumină şi speranţă în suflete, să schimbe lumea şi lumile: „Bucuraţi-vă!”. E chiar bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos care ne ridică genunchii plecaţi şi ne dezvăluie minunile lăsate de Dumnezeu pe pământ. Iar una dintre aceste minuni este chiar oul de Paşti, încondeiat, închistrit sau vopsit, care întregește simbolistica celei mai mari sărbători a creştinătăţii. „Ouăle încondeiate nu au lipsit niciodată din coşul cu care mergeau bunicii şi străbunicii noştri la biserică în noaptea de Înviere. Le pregăteau îndeosebi în Joia Mare pentru că, făcute atunci, ţineau spre a fi consumate de Paşti. Este o tradiţie pe care noi ne străduim să o menţinem şi să o transmitem mai departe generaţiilor care vin”, spune Elena Vereha, meşter popular din Paltinu, Vatra Moldoviţei (Suceava).
Suceava e un oraș în care sistematizarea comunistă și-a înfipt adânc colții. Arhitectura socialistă e îmblânzită, din loc în loc, de bisericile vechi, ale diferitelor confesiuni, și de câte o clădire austriacă scăpată ca prin urechile acului. Printre aceste minuni peste care mânia socialistă nu a trecut se numără și Biserica „Sfânta Înviere”. Ridicat de Elena, soția lui Petru Rareș, dintr-o dragoste „care înfruntă moartea”, lăcașul e ca o pasăre Phoenix. În ciuda istoriei sale zbuciumate, a păstrat neatins, de aproape cinci veacuri, spiritul Ortodoxiei moldovenești.
Recent, când primăvara începea să-şi facă parcă prea grăbită prezenţa, am ales să ies din furnicar, din marele oraş Bucureşti, pentru a simţi mai bine schimbarea din natură, dar şi din sufletele noastre, mai ales acum, în perioada Postului Mare. Betoanele, asfaltul, metroul anesteziază sentimentul de comunicare cu creaţia, cu frumuseţea lumii de lângă noi şi din noi. La doar câțiva kilometri de forfota urbană, ascunsă între ape și păduri, Mănăstirea Cernica este una dintre acele insule de liniște unde sufletul își poate găsi odihna.
În Parohia Sărata, Protopopiatul Avrig, județul Sibiu, se găsește una dintre bisericile monument istoric aflate la poalele Munților Făgăraș, lăcaș de cult cu o pictură deosebită, realizată de frații Grecu, vestiți zugravi bisericești. Comunitatea de credincioși de aici este îndrumată de părintele Ioan-Cătălin Litman, cel care se străduiește să zidească Biserica vie, plămădită din sufletele credincioșilor.
OCHII LUI IISUS de Pan. M. Vizirescu Ierusalimul se vărsa pe uliți, În forfoteli sălbatice de ură, Strigări, ca niște‑mpunsături de suliți, Ocheau vrăjmaș făptura cea mai
Vin Floriile! Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii, Vestind marea sărbătoare În alai, în bucurii. Sălciile-nfloritoare De pe râuri și
Centrul Cultural Pitești este gazda expoziției de pictură „Tainele privirii” a artistei Adina Romanescu. La vernisajul care a avut loc în 3 aprilie, au fost invitați să vorbească istoricul Ștefan Dumitrache,
Gina Șerbănescu, autoarea volumului Fără de veste (Editura Platytera Books & Arts, 2024), se remarcă printr-o scriitură amprentată de oniric și ludic, cu inflexiuni mistice. După primul volum de poezie (În
PESTE MUNȚI ȘI VĂI Cu mult dibace mâini ploaia ne drămuiește oasele și cu o dăltiță sidefie le împarte într-o puzderie de fărâme. Noi, cătrăniți, ne ieșim din
De când ne știm pe lumea asta, noi, oamenii, fugim de moarte cu o frică instinctivă, animalică. Numai că moartea aleargă mai tare decât noi. Cei mai mulți dintre dumneavoastră cunoașteți povestea emirului
Cele două decenii de ființare pe care le va rotunji Lumina de Duminică în toamna anului curent coincid cu dezvoltarea autostrăzilor informaționale construite prin intermediul noilor tehnologii la nivel planetar
Duminica aceasta este pentru fiecare creştin ortodox un semnal de alarmă, un sunet de clopot care să îl trezească sau să-i spună cât de grea este întoarcerea la Dumnezeu a omului care, din diverse motive, alege
În Duminica a 4-a a Marelui Post îl pomenim pe Sfântul Ioan Scărarul, un părinte nevoitor al Bisericii care a trăit în secolele 6-7. Prețuit în lumea monahală pentru lucrarea „Scara” sau „Scara
Crucea e răspunsul la acuza că Dumnezeu a eșuat în creație, că răul, ura, moartea, nedreptatea, boala ne copleșesc. Că binele e sufocat de demon și nu mai are nici o șansă de a triumfa, deși crucea are pe re
Primele două duminici din Postul Mare ne apropie de esența tainică a dreptei credințe, de lumină: lumina din icoană și lumina interioară izvorând din rugăciune. Despre lumină ne vorbesc în termeni și limbaje cu semnificații profunde cele mai vechi texte religioase. Ne vorbesc filosofii și înțelepții lumii, dar și raționaliștii enciclopediști, mai aproape de noi, sau fizicienii epocii moderne. Structura paradoxală a luminii vizibile (undă și corpuscul), viteza ei de propagare uriașă, proprietatea fotonilor de a fi cea mai importantă formă de existență a materiei cognoscibile, îi conferă luminii un rol fundamental în cosmos și în viața oamenilor. Teologia trece mai sus de lumea materială și vorbește despre lumina creată, dar și despre lumina necreată, veșmântul de har al Dumnezeirii.
Titlul încearcă să țină cont de o realitate care unește sărbătorile primei duminici din Postul Mare de anul acesta. Este Duminica Ortodoxiei, dedicată inițial prăznuirii profeților, apoi îmbogățită cu
Duminica a 4-a din perioada Triodului ne pune înainte imaginea Izgonirii lui Adam din Rai. Cântările Triodului exprimă durerea lui Adam că a pierdut Raiul prin neascultare şi mai ales nostalgia acestuia după
Este bine cunoscut faptul că Biserica nu face propagandă politică şi nu se implică în politică, nici de la amvon şi nici prin mijloacele de comunicare în masă. Ca mădulare ale Bisericii, jurnaliştii
Oamenii dau măsura lucrurilor. Toate poartă amprenta gândirii şi voinţei umane, în salturile calitative ale vieţii şi în formele regresive, atunci când se pierd reperele. Fiecare şi cu toţii împreună
Ne aflăm la ceas aniversar. Biserica Ortodoxă Română împlineşte 100 de ani de când a fost ridicată la rang de Patriarhie. Suntem noi şi totuşi... de demult. De foarte de demult. Pentru că atunci când
În urmă cu 1.700 de ani era convocat la Niceea (astăzi oraşul Iznik, Turcia), de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, Primul Sinod Ecumenic. Importanţa acestui eveniment pentru restabilirea dreptei
Marile momente istorice sunt făcute de naţiuni. Un astfel de moment este 24 ianuarie 1859, când prin Unirea Principatelor se naşte statul român. Această unire este fundamentul pe care s-a construit România.
Într-o publicație britanică, cu ceva timp în urmă, apărea un articol cu un titlu provocator: „Why need disasters?” (De ce avem nevoie de dezastre?). E adevărat, lecțiile pe care ni le dau catastrofele sunt du
Textul Evangheliei acestei duminici pare un soi de „restartare” obligatorie a conștiinței mărturisitoare a Bisericii și a oamenilor ei. Care, dincolo de cuvintele sale transmise socialului și dincolo de
Ca să cunoaștem straturile fondatoare ale Centenarului Patriarhiei Române am căutat articolele de început de an 1925 și 1926 din colecția revistei Sfântului Sinod, „Biserica Ortodoxă Română”. După
Mai înainte de plecarea pentru ultima oară la spital a părintelui Constantin Galeriu, l-am vizitat acasă, la Sfântul Silvestru. Era așezat în pat, sprijinit de o pernă mare, cu părul ondulat, crescut până la umeri. Lângă el, pe un scaun, profesoara Iulia Chirea citea din psalmii lui David.
A venit iar vremea să lustruim rama zilei de 22 decembrie și să ne amintim cum, în 1989, niște tineri au avut curajul să trăiască sau să moară, scandând: „Libertate, te iubim,// Ori învingem, ori
Tema cinei împărăteşti apare adesea în Evanghelie şi e asociată de Mântuitorul Hristos cu felul în care omul intră şi se regăseşte în Împărăţia lui Dumnezeu. Chemarea spre Împărăţia care s-a
Omul de stat şi filosoful anglo-irlandez Edmund Burke spunea că „marile imperii, sufletele mici şi creierele mărginite se îmbolnăvesc împreună” şi tot el, referindu-se la puterea coercitivă a guvernelor
Alături de drapel și imn, Ziua Națională face parte din identitatea simbolică a statelor moderne. Simbolurile entităților statale concentrează în forme expresive virtuți specifice unui popor, demnitatea,
Atunci când descriu patima lăcomiei pântecelui, Sfinții Părinți consideră că mijlocul cel mai eficient de luptă împotriva acesteia îl constituie înfrânarea trupească și sufletească. Definind
De la întunecare și până la răsăritul soarelui, de la micile finaluri până la noile, neîntreruptele începuturi, firea umană este tributară altor deveniri, cel mai adesea, așezându-se cuminte într-un șir
Una din constatările devenite clasice în limbajul curent vorbește despre un Occident decadent și secularizat. Fără a intra în comparații statistice sau chiar sterile - în comparație cu cine?, raportat la ce
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea
Fraților, eu am primit de Ia Domnul ceea ce v-am dat și vouă: că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se
În timpul domniei lui Sapor al 2-lea (309-378), în Persia vieţuiau numeroşi creştini, având episcopi, preoţi şi diaconi. Învăţătorii credinţei păgâne, care se închinau la soare, împreună cu evreii, s-au unit împotriva creştinilor, pe care îi defăimau înaintea împăratului. Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiţi de trădare toţi creştinii din acel ţinut. Drept aceea, Sapor a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi a rânduit şi dregători neînduplecaţi, care să strângă în grabă aceste dajdii. Apoi, împăratul a început să ucidă preoţi şi slujitori ai Bisericii, să jefuiască şi chiar să dărâme bisericile creştinilor. Pe Sfântul Simeon l-a adus în faţa sa şi l-a întrebat de ce nu se închină soarelui. Atunci, fericitul a mărturisit că el se închină numai lui Dumnezeu cel Atotputernic. Deci, a fost trimis episcopul în temniţă, iar pe drum l-a zărit pe bătrânul Gotazat, care în tinereţe fusese creştin şi învăţător al împăratului. Acum însă, pentru slavă deşartă şi din frică să nu-şi piardă viaţa, se închina soarelui la fel ca perşii păgâni. Zărindu-l pe acesta, Sfântul Simeon s-a amărât în sufletul său şi şi-a întors faţa de la Gotazat. Dar acela s-a luminat la suflet şi a plâns cu amar, văzând jalea şi batjocura episcopului său. Astfel, îl ruga pe împărat să-l elibereze din lanţuri pe sfântul episcop, dar Sapor nu numai că nu a vrut lucrul acesta, ci a poruncit să îi taie capul. Iar în Vinerea Mare a anului 341, au fost scoşi din temniţă 1.150 de creştini, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul lor. După multe chinuri şi batjocuri, cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.
Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul VIII, 44-49, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 20-22 „(...) Atunci i-a ieşit în întâmpinare Melchisedec şi i-a adus
Sfințirea, pentru întâia dată, în Catedrala Mitropolitană din București, a Sfântului și Marelui Mir, a avut loc în ziua de 25 martie 1882. Documentul oficial, semnat de regele Carol I al României, de
Pentru că suntem în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, vom desluși tainele piesei de epitaf din cultul ortodox. Acesta este utilizat în Vinerea Mare, atunci când la Vecernie, după Ceasurile Împărătești, în cadrul slujbei se rememorează punerea în mormânt a trupului Mântuitorului. Epitaful este scos din Altar într-o procesiune și așezat pe o masă care semnifică mormântul din grădina Ghetsimani. Însă cei mai mulți dintre creștini sunt atașați de slujba Deniei din seara Vinerii Mari când, aducând flori, sărută pânza cea mai specială din cultul pascal, după care, îngenunchind, trec pe sub masa ce devine mormântul cel sfânt. Spre finalul Deniei, epitaful este purtat în procesiune și așezat apoi pe Sfânta Masă, în Altar.
Femeia cea păcătoasă și Iuda sunt două imagini care ne sunt puse înainte în chip antitetic, invitați fiind să vedem unde ne aflăm ca atitudine față de Dumnezeu și, apoi, să optăm și să vedem cui vrem să ne asemănăm prin alegerea noastră, cel puțin ca intenționalitate. Dar încă mai avem timp în săptămâna aceasta să ne reașezăm, dacă ne regăsim într-o stare de infidelitate față de Dumnezeu. În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Domnul nostru Iisus Hristos este desemnat ca Mire. Noi suntem invitați să fim în cămara cea de nuntă, ospățul cel de taină, dar, în același timp, Domnul Hristos este numit - mai ales în imnografia zilei de Miercuri, ca fiind „mirul cel fără de moarte”. Avem, așadar, un mir material cu care a fost uns Hristos de către femeia care s-a întors, care s-a pocăit, și avem pe Domnul Hristos, ca mir ceresc, „nesecat mir”.
Acum 40 de ani, la mijloc de martie, în zi de duminică geroasă, paralizantă pentru vremuri în care stăpânirea nu ardea a se îngriji atât de mult de cele ale vieții personale ale cetățenilor țării, pe străzile Fălticenilor străbătea un car tras de boi, cu cetină frumos împodobit, presărată de zăpadă, care purta spre cimitirul din Oprișeni, trupul mult ostenitor, dar niciodată biruit de osteneală, al preotului Ilie Ilisei. Puțin trecut de 71 de ani, părintele plecase pe neașteptate, grăbindu‑se oarecum, la ceas când ar mai fi putut să se bucure de cele ce rodise mâinile sale necruțate, cugetul său statornic întru acrivia rânduielii și inima sa aprinsă de dorul după Casa lui Dumnezeu.
Cuvintele Evangheliei, încredințate de Domnul celor aleși, au străbătut vremurile și pământurile, răspândind vestea cea bună până la marginile lumii. Apostolii, purtători ai chemării Mântuitorului, au dev
.jpg)
